Ieri mi-am inceput marea calatorie in care sper sa cunosc multa lume si sa adun cat mai multe povesti si desene minunate.
Sincer, nu a fost foarte placut: m-a luat de pe la doispe' si m-a indesat intr-o punga de hartie impreuna cu niste creioane, o guma de sters si o fusta inflorata, dupa care ne-a aruncat nonsalant in portbagajul masinii. Cel putin e si ea verde si mi-a placut. Nu va spun cat de plictisitor a fost. Am schimbat cateva cuvinte de complezenta cu fusta, dar sarmana era asa limitata ca imi venea sa rad. Nu stia decat sa vorbeasca despre florile ei cele roz, despre danteluta care iese doar un pic pe dedesubt si despre cat de incantata e ea de frumusetea cu care a inzestrat-o croitorul. Vorbea mult si fara sens, si eu visam la mangaierile creionului cu varful moale, care statea retras intr-un colt. Mi s-a parut cam timid, dar speram sa nu ramana asa. A trecut o vesnicie cat am asteptat, si desi timpul nu inseamna mare lucru pentru mine, era atat de cald ca imi venea sa mor. Nu-mi dau seama ce tot facea ~Zaply, dar la un moment dat mirosea cam tare a pizza si se auzeau tot felul de voci. Am aflat ca de abia asteapta sa vina nu stiu ce formatie si ca spera sa primeasca un autograf. Sau mai multe! In tot timpul asta creionul nu spunea nimic, guma de sters era ocupata cu niste scame iar fusta cea inflorata canta despre primavara.
Eram pe punctul de a adormi, cand dintr-o data s-a deschis portbagajul si am simtit o briza de aer binefacatoare si lumina soarelui cum patrunde jucausa prin toate colturile. Eram foarte entuziasmat. Asta e! mi-am zis.
Ne-am intalnit cu inca cineva, si ~Zaply a vorbit o gramada cu el. Credeam ca n-o sa se mai apuce o data de desenat, insa pana sa-mi dau bine seama ce se intampla, m-a scos din punga, mi-a desfacut funditele si m-a deschis acolo, in vazul lumii. Vai, ce m-am speriat!
M-am linistit repede insa, cand am simtit atingerea dulce a creionului, dupa care tanjisem atat de mult. Se auzeau zgomotele mici ale insectelor si sunetul apei acompaniate din cand in cand de rasul ei, iar vantul adia usor. ~Zaply era foarte concentrata si am auzit creionul scrasnind de cateva ori de durere. Mi-era mila de el, dar nu puteam face nimic. Si eu ma simteam atat de bine. Incet-incet a umplut prima pagina, apoi m-a inchis usor si a legat cu multa grija funditele cele verzi. Cred ca cineva ne facea poze din cand in cand, dar nu stiu sigur cum sa aflu cu certitudine. M-a strans la piept ca pe un lucru drag si am putut sa-i simt inima batand si sa-i aud respiratia usoara. Era prima oara cand incercam astfel de senzatii. Ne-am mai plimbat putin pe aleea plina de trandafiri, si am putut admira cum soarele isi face drum incet catre culcare printre varfurile copacilor.
Cand am ajuns din nou in punga, in portbagajul masinii, mi-am luat inima in dinti si i-am urat creionului sa aiba o noapte linistita, plina de vise frumoase, apoi am adormit leganat in sunetul tors al motorului.

Creat de

Sustinut de